Industria siderurgică românească: o prăbușire accelerată
Industria siderurgică din România, odinioară un pilon al economiei naționale, se află într-un declin alarmant. Producția de oțel s-a redus dramatic, ajungând la jumătate față de acum un deceniu și de zece ori mai mică decât în urmă cu 35 de ani. Într-un moment în care Europa își intensifică eforturile pentru reînarmare, România pare incapabilă să răspundă cererii crescute de oțel, un material esențial pentru industria de apărare.
Liberty Galați: de la apogeu la colaps
Combinatul siderurgic Liberty Galați, cel mai mare din România, ilustrează perfect această prăbușire. După ce în 2021 înregistra profituri record, cu o cifră de afaceri de aproape două miliarde de euro, situația s-a deteriorat rapid. Pierderile cumulate în 2022 și 2023 au depășit 600 de milioane de euro, iar în 2025 combinatul se confruntă cu datorii de 4,4 miliarde de lei. În plus, peste 150 de cereri de insolvență au fost depuse împotriva companiei în ultimii trei ani.
Problemele economice ale combinatului au generat efecte devastatoare asupra comunității locale. Angajații se confruntă cu salarii restante, iar furnizorii și partenerii de afaceri sunt afectați de întârzierile la plată. Mai mult, combinatul controlează infrastructura esențială pentru termoficarea și alimentarea cu apă a orașului Galați, ceea ce amplifică riscurile sociale și economice.
Oțelăria de la Târgoviște: un viitor incert
La Târgoviște, situația este la fel de sumbră. Oțelăria, care a fost salvată de la naționalizare în 2022, nu funcționează de mai bine de un an. Deși investitorii italieni au promis investiții masive pentru modernizare, costurile ridicate ale energiei și scăderea prețurilor oțelului beton fac imposibilă reluarea producției. În prezent, doar 330 de angajați mai lucrează pe platformă, iar perspectivele de redresare sunt incerte.
ArcelorMittal Hunedoara: șomaj tehnic și incertitudine
La combinatul ArcelorMittal Hunedoara, producția a fost redusă semnificativ, iar angajații sunt trimiși periodic în șomaj tehnic. Lipsa comenzilor și costurile ridicate ale energiei sunt principalele motive invocate de conducere. În total, peste 500 de salariați sunt afectați de aceste măsuri.
Costurile energiei: o povară insuportabilă
Un factor major care contribuie la declinul siderurgiei românești este prețul ridicat al energiei. În timp ce alte țări europene oferă scheme de sprijin pentru marii consumatori industriali, România rămâne în urmă. Prețul energiei în România este aproape dublu față de cel din Italia sau Franța, ceea ce face ca producția de oțel să fie nerentabilă.
Planuri și promisiuni guvernamentale
Guvernul României a anunțat recent măsuri pentru sprijinirea industriei siderurgice, inclusiv acordarea unui credit pentru capital de lucru combinatului Liberty Galați. De asemenea, se discută despre renegocierea unor taxe și costuri energetice la nivel european. Cu toate acestea, implementarea acestor măsuri este lentă, iar efectele pozitive întârzie să apară.
Un viitor incert pentru siderurgia românească
În timp ce alte țări europene își consolidează industria siderurgică, România rămâne în urmă. De la o producție de 13,4 milioane de tone de oțel în 1989, țara noastră a ajuns la doar 3 milioane de tone în prezent. Numărul angajaților din sector a scăzut dramatic, de la peste 200.000 în 1989 la doar 22.000 astăzi.
În acest context, viitorul siderurgiei românești depinde de măsuri urgente și eficiente. Fără o strategie clară și sprijin consistent, acest sector vital riscă să devină o relicvă a trecutului, cu consecințe grave pentru economia și securitatea națională.
