Așa cum am mai arătat anul trecut…
În esență, Instanța Supremă ne spune că, în baza legii române și a directivelor europene, orice asigurator RCA are obligația legală ca, în maximum 30 de zile de la data la care o persoană vătămată îi notifică evenimentul asigurat și pretențiile sale, fie să facă o ofertă de plată serioasă, fie să notifice refuzul de plată pe baza unor argumente solide. Dacă nu răspunde, refuză nejustificat să facă o ofertă sau face o ofertă derizorie, asiguratorul va trebui obligat la penalități de 0,2% pe zi de întârziere din a 31-a zi de la notificare și până la plata despăgubirilor stabilite de instanță. Potrivit deciziei, oferta de despăgubire trebuie să fie justificată, în sensul că, la stabilirea valorii despăgubirii, asiguratorul trebuie să ţină seama de criteriile prevăzute de lege, iar oferta trebuie să cuprindă elemente concrete. Diminuarea nejustificată a despăgubirii determină curgerea penalităţilor de întârziere. De asemenea, în ipoteza în care asiguratorul a respins pretenţiile, dar soluţia aleasă şi motivele sunt de ordin formal, în scopul exclusiv de a se produce efectul de amânare a curgerii penalităţilor datorate, această conduită a asiguratorului poate fi apreciată ca o îndeplinire defectuoasă a obligaţiilor, ce va determina incidenţa sancţiunii penalităţilor de întârziere. Nu în ultimul rând, Înalta Curte a stabilit că, după sesizarea instanţei de judecată, formularea unei oferte de despăgubire de către asigurator nu mai asigură atingerea finalităţii normelor supuse interpretării, şi anume aceea de soluţionare a pretenţiilor de despăgubire pe cale amiabilă, astfel că, și în acest caz, asiguratorul va fi obligat la penalități.
