Manualele școlare din România: o criză perpetuă
Într-o țară care se confruntă cu provocări educaționale majore, manualele școlare din România rămân un simbol al stagnării și al lipsei de viziune. Elevii de liceu studiază încă din cărți vechi de peste 18 ani, în timp ce realitățile istorice și sociale ale țării sunt ignorate sau tratate superficial. Piața manualelor este controlată de stat, iar procesul de actualizare a acestora este blocat de birocrație și lipsa voinței politice.
Istoria încremenită în timp
Elevii de clasa a XI-a învață despre aderarea României la Uniunea Europeană ca fiind un proces în desfășurare, deși țara este membră UE din 2007. Manualele de istorie, tipărite înainte de aderare, nu au fost actualizate, perpetuând o imagine distorsionată a realității. Subiecte precum extremismul, Holocaustul sau comunismul sunt abordate sumar, fără a oferi elevilor o înțelegere profundă a acestor fenomene istorice.
Profesorii, între improvizație și resemnare
Mulți profesori au renunțat să mai folosească manualele ca resursă principală, preferând să creeze propriile materiale didactice. Această situație reflectă nu doar lipsa de actualizare a manualelor, ci și incapacitatea sistemului educațional de a răspunde nevoilor actuale ale elevilor. Profesorii sunt nevoiți să improvizeze, folosind culegeri sau materiale auxiliare cumpărate de părinți, pentru a suplini golurile din manualele oficiale.
Manualul unic: o relicvă a trecutului
În perioada comunistă, manualul unic era un instrument de uniformizare a educației, servind propagandei de partid. Fiecare carte era concepută pentru a glorifica regimul și liderii săi, iar conținutul era rar actualizat. După Revoluția din 1989, s-a încercat liberalizarea pieței manualelor, dar rezultatele au fost modeste. Manualele alternative, deși teoretic disponibile, nu au reușit să aducă schimbările necesare.
Între trecut și viitor: provocările actualizării
Deși au existat inițiative de introducere a unor materii noi, precum „Istoria evreilor și a Holocaustului” sau „Istoria comunismului”, implementarea acestora a fost lentă și dificilă. În același timp, manualele existente rămân învechite, iar procesul de actualizare este împiedicat de lipsa unui plan-cadru clar și de interesele politice. Reforma educației pare să fie mereu amânată, în timp ce elevii și profesorii suportă consecințele.
Impactul asupra societății
Lipsa unor manuale actualizate contribuie la perpetuarea unor lacune educaționale care afectează întreaga societate. Fenomene precum extremismul sau dezinformarea găsesc un teren fertil într-un sistem educațional care nu oferă elevilor instrumentele necesare pentru a înțelege și analiza critic realitatea. Într-o lume tot mai polarizată, manualele ar putea fi o sursă de informație corectă și echilibrată, dar acest potențial rămâne neexploatat.
Concluzii amare
Manualele școlare din România sunt un simbol al unui sistem educațional în derivă. În loc să fie un instrument de progres, ele reflectă stagnarea și lipsa de viziune a decidenților politici. Fără o reformă reală, care să includă actualizarea constantă a manualelor și liberalizarea pieței, educația românească riscă să rămână prizoniera trecutului, incapabilă să pregătească elevii pentru provocările viitorului.
Sursa: romania.europalibera.org/a/tara-in-service–saga-manualelor-scolar/33277913.html
