Privind cumpărarea echipamentelor de supraveghere produse de companii chineze de către Armata Română, este imperativ să analizăm cu strictețe și din prisma responsabilității juridice consecințele unor astfel de decizii pe planul securității naționale și internaționale. Importanța deciziilor privind achiziționarea tehnologiei în domeniul apărării și securității trebuie să fie ghidată de principiile fundamentale ale protecției drepturilor și a integrității naționale, precum și de obligațiile internaționale ale României.
Având în vedere situația actuală, în care tehnologiile produse de Hikvision și Dahua sunt subiectul unor interdicții și controverse majore în spațiul internațional, este imperativ ca deciziile de achiziție a armatei și ale altor instituții din România să fie efectuate cu o analiză profundă a implicațiilor etice și juridice. Faptul că aceste tehnologii sunt utilizate în puncte strategice de importanță națională ridică întrebări semnificative privind vulnerabilitățile în cadrul securității cibernetice și potențialul abuz ivit din partea unor entități externe cu interese contrare securității naționale sau internaționale.
Situația expusă demonstrează o discrepanță între practicile naționale și standardele de securitate adoptate de aliații naturali și partenerii strategici ai României în cadrul NATO și al Uniunii Europene, precum Statele Unite și Marea Britanie. Astfel, este de o importanță critică reevaluarea criteriilor și procedurilor de achiziționare a tehnologiei în sensul incorporării unor măsuri de precauție și criterii de siguranță națională stricte.
Principiul precauției trebuie să guverneze aceste decizii, luând în considerare riscurile potențiale de expunere la acțiuni de spionaj sau alte forme de interferență din partea statelor străine. Mai mult decât atât, se impune un cadru legal solid, care să permită instituțiilor statului român să efectueze evaluări de risc comprehensibile, bazate pe probe și analize tehnico-juridice, înainte de achiziționarea oricăror tehnologii care ar putea afecta securitatea națională.
În acest context, demersurile de reglementare și control la nivel național și al alianțelor internaționale devin esențiale. Este imperativ ca legislația națională să fie adaptată și consolidată pentru a reflecta nevoile actuale de securitate, inclusiv prin instituirea unor mecanisme de verificare și autorizare care să se asigure că achizițiile tehnologice ale instituțiilor statului sunt în deplină conformitate cu standardele de securitate și protecția datelor personale și a informațiilor de interes național.
În concluzie, responsabilitatea juridică și etică continuă să fie pilonii centrali în deciziile de securitate națională. Este absolut necesară adoptarea unei abordări prudente și bine fundamentate care să asigure protecția intereselor naționale și să promoveze o cooperare internațională bazată pe încredere reciprocă și respectarea drepturilor omului și principiilor democratice.
