Nu înţeleg de ce sunt mucuri de ţigară aruncate pe jos, chiar lângă coşul de gunoi
„Nu înţeleg de ce sunt mucuri de ţigară aruncate pe jos, chiar lângă coşul de gunoi”, zice Tina, nedumerită. Adolescenta de 14 ani, cu părul de culoarea castanelor şi ochelari cu ramă transparentă, şi-a pus mănuşile de cauciuc pe mâini şi adună, meticulos, fiecare mizerie care n-ar trebui să „decoreze” iarba ori aleile din Parcul Libertăţii. Nu este singură, ci însoţită de bunu’ Victor, care se sprijină în cârjă, dar tot nu se dă bătut şi se apleacă după fiecare mizerie. Victor nu îi este Tinei bunic adevărat, dar se comportă cu ea ca şi cum ar fi sânge din sângele lui. Şi o învaţă să fie nu doar harnică, ci şi bună… Voluntari ai Fundaţiei Comunitare, cei doi adună săptămânal gunoaiele aruncate de alţii pe jos, în parc. Victor şi Tina nu simt nici oboseală, nici ruşine când curăţă parcul, fără să aştepte ceva la schimb.
Adevărata familie Parcul Libertăţii este un loc perfect de plimbare în aer liber fiindcă există un grup de voluntari care îl menţin curat şi aranjat
Adunaţi în jurul Fundaţiei Comunitare Oradea, ONG care are în grijă jumătatea de parc cu aleea de flori, voluntarii se duc săptămânal acolo, adună gunoaie şi smulg buruieni. Printre ei se numără şi o echipă aparte: Victor Nagy, un orădean de 61 de ani, şi Florentina Roman, în vârstă de 14 ani. „Bunu’ m-a adus aici, acum vreo 3 ani”, spune Tina. Bărbatul înalt, cu statură impozantă, chiar dacă în mâna stângă se sprijină într-o cârjă, nu îi este bunic adevărat. L-a cunoscut pe când avea 7 ani, iar părinţii ei habar n-aveau nici să crească un copil, nici să-şi ţină viaţa într-o direcţie bună. „De când ne-a întâlnit prima oară, ne-a întrebat dacă ne poate spune bunu’ şi buna, şi aşa am rămas”, spune Victor.
