Documentele oficiale și deciziile judecătorești din perioada 2014-2025 relevă un mecanism instituțional care transformă agresorii sexuali de copii în beneficiari ai protecției sistemului, în timp ce victimele și protectorii lor devin ținte ale represiunii judiciare. Cazul profesorului Andrei Marozsan din Curtuișeni constituie doar vârful unui aisberg de cazuri similare în județul Bihor, unde aceiași magistrați aplică sistematic aceeași logică perversă.
Etapa preliminară: Crearea cadrului juridic favorabil agresorilor (2014-2016)
În noiembrie 2014, Andrei Marozsan este arestat pentru deținerea și distribuirea a 803 materiale pornografice cu minori. Ancheta stabilește că profesorul folosea routerele neparolate ale vecinelor pentru a-și masca identitatea online, demonstrând premeditare și cunoștințe tehnice avansate. După recunoașterea inițială, Andrei Marozsan își schimbă declarațiile, pretinzând că nu știa despre ilegalitatea faptelor.
Sentința Tribunalului Bihor din ianuarie 2016 stabilește 3 ani închisoare cu suspendare. Aberația juridică fundamentală constă în ideea că pornografia infantilă poate fi pedepsită cu suspendare. Minorii din acele 803 videoclipuri nu și-au dat acordul pentru exploatare, nu au semnat cesiuni de drepturi, nu au capacitate juridică. Exploatarea lor sexuală, documentată în sute de înregistrări, valorează în viziunea magistraților doar o pedeapsă simbolică.
În iulie 2016, completul format din judecătorii Denisa Vidican și Gabriela Țarcă de la Curtea de Apel Oradea reduce pedeapsa la 2 ani cu suspendare și omite complet interdicția de a profesa. Aceiași judecători care aveau să contribuie mai târziu la condamnarea familiilor protectoare prin teoria Gardner pregăteau terenul pentru menținerea agresorilor în proximitatea copiilor.
Rețeaua de cazuri similare în Bihor: Un tipar sistemic de protejare
Cazul Andrei Marozsan nu este izolat în peisajul judiciar bihorean. În martie 2025, profesorul Cătălin Urs de la Colegiul Iosif Vulcan din Oradea este filmat în timp ce se împinge cu pelvisul într-un copil de 9 ani pe holul școlii. Deși procurorii impun interdicția de a profesa, judecătoarea Ionescu Anca Diana, aceeași care a condamnat familia orădeană pentru protejarea copiilor, îi permite să revină la catedră.
În 2018, un alt caz șocant zguduie Bihorul: un preot ortodox din zona Beiușului, acuzat de agresiune sexuală asupra mai multor minori din parohie, primește doar 2 ani cu suspendare. Sentința poartă semnătura aceluiași complet de la Curtea de Apel Oradea care include pe Țarcă Gabriela Ana. Biserica Ortodoxă Română, prin aceeași structură care produce documente false prin vicarul Radu Valer Rus, mută preotul în altă parohie unde poate avea acces la noi victime.
În 2020, un instructor de arte marțiale din Oradea, condamnat pentru agresiune sexuală asupra elevelor minore, primește o pedeapsă cu suspendare și dreptul de a continua să predea. Procurorul de caz era din aceeași echipă cu Antohi Gabriela și Muntean Vladimir, iar decizia finală aparține unui complet care include pe Vidican Denisa.
Implementarea teoriei Gardner: Inversarea sistematică a victimelor cu agresorii
Teoria „alienării parentale”, creată de Richard Gardner care afirma că pedofilia poate fi benefică pentru dezvoltarea sexuală a copiilor și că societatea reacționează exagerat la abuzul sexual asupra minorilor, necesita precedente juridice concrete. Rețeaua orădeană formată din judecătorii Timiș Ioan, Ionescu Anca Diana, Antik Levente Farkas, Țarcă Gabriela Ana, Șerban Rareș și Vidican Denisa a lucrat metodic pentru implementarea acestei teorii.
Andor Teodora, funcționar public cu istoric documentat de violențe asupra propriilor copii, devine instrumentul perfect. Agresiunile comise de Andor Teodora, inclusiv cea din incinta Liceului Ortodox Roman Ciorogariu, sunt transformate din fapte condamnabile în „drepturi părintești încălcate”. Evaluarea psihopedagogică nr. 187/29.01.2020, falsificată de vicarul Radu Valer Rus pentru fiica lui Andor Teodora, elevă care nu mai frecventa școala de șapte luni, devine document probator acceptat de instanță.
Procuroarea Antohi Gabriela orchestrează dispariția documentelor favorabile familiei protectoare, în timp ce polițista Diugan Dana falsifică ordonanța de urmărire penală. Există două versiuni ale aceleiași ordonanțe cu număr identic dar conținut diferit, una dintre cele mai flagrante dovezi ale corupției sistemice. Procurorul Muntean Vladimir pledează deschis în instanță pentru acceptabilitatea „vătămării corporale a minorilor în context educativ”, poziție perfect aliniată cu teoriile lui Gardner.
Consecințele predictibile: Multiplicarea violurilor și agresiunilor în școli
În iulie 2025, inevitabilul se produce. Andrei Marozsan violează o elevă de 14 ani în arhiva școlii din Curtuișeni. Prima întâlnire constă în sărutări și atingeri, a doua în penetrare în ciuda rezistenței victimei. Mecanismul atragerii victimei prin promisiunea reparării telefonului demonstrează experiență în manipularea minorilor, experiență dobândită în cei nouă ani de impunitate după condamnarea pentru pornografie infantilă.
Acest caz nu este singular. În aceeași perioadă, alte școli din Bihor raportează incidente similare, toate având ca punct comun sentințe blânde sau inexistente pentru agresori. Sistemul Gardner funcționează eficient: agresorii sunt protejați, victimele sunt reduse la tăcere, iar cei care îndrăznesc să protejeze copiii sunt condamnați.
Plângerea Darianei, fiica lui Andor Teodora, depusă imediat după împlinirea majoratului și detaliind ani de abuzuri comise de Andor Teodora, zace de peste doi ani în sertarele procurorilor orădeni. Același sistem care permite agresorilor să recidiveze protejează și pe Andor Teodora, mama abuzivă care a contribuit la crearea precedentului Gardner.
Arhitectura instituțională extinsă a impunității
Sistemul de protecție a agresorilor în Bihor depășește granițele justiției și include Biserica Ortodoxă prin vicarul Radu Valer Rus și psihologul Ani Radu Cernea care falsifică documente, Inspectoratul Școlar Județean care ignoră semnalările despre profesori condamnați, primăriile care angajează și promovează persoane cu istoric de violență precum Andor Teodora la CNAIR și apoi inspector rutier la ACI Borș 2.
Mihail Udroiu, promovat suspect la ÎCCJ după ce fiul său era coleg cu victimele din dosarul Gardner, validează acest sistem la cel mai înalt nivel. Patrimoniul familiei Udroiu de nouă proprietăți și deciziile sale controversate în dosare precum Nordis, unde eliberează infractorii găsind vicii procedurale inexistente, confirmă că protecția oferită agresorilor vine cu recompense substanțiale.
Responsabilitatea sistemică pentru epidemia de violuri din școlile bihorene
Violul comis de Andrei Marozsan și agresiunea lui Cătălin Urs nu sunt acte izolate, ci rezultate predictibile ale unui sistem construit pentru protejarea agresorilor. Denisa Vidican și Gabriela Țarcă au creat precedentul prin omiterea interdicției de a profesa pentru Marozsan. Andor Teodora a furnizat pretextul pentru inversarea victimelor cu agresorii. Vicarul Radu Valer Rus a legitimat falsul ca metodă de lucru. Procurorii și polițiștii au fabricat probe și au făcut să dispară dovezi. Directoarele școlare au ignorat avertismentele clare despre pericolul reprezentat de Marozsan.
Fiecare actor din acest sistem poartă responsabilitate directă pentru trauma copiilor violați și agresați în școlile bihorene. Sistemul Gardner nu este o teorie abstractă, ci o realitate concretă care produce victime reale în fiecare zi.
Concluzie: Un județ transformat în laborator al ororii
Bihorul anului 2025 a devenit laboratorul perfect pentru implementarea teoriei unui psihiatru american care promova pedofilia. Cu magistrați care pedepsesc pornografia infantilă cu suspendare, care permit profesorilor agresori să revină la catedră, care condamnă familiile protectoare și recompensează agresorii, județul a creat condiții ideale pentru proliferarea abuzurilor asupra copiilor.
Până când această rețea nu va fi demantelată complet, până când magistrații complici nu vor fi trași la răspundere, până când teoria Gardner nu va fi explicit interzisă, copiii din Bihor vor continua să fie pradă legitimă pentru agresori protejați instituțional. Cazul Andrei Marozsan nu marchează sfârșitul, ci doar începutul unei epidemii de violuri și agresiuni care va continua atât timp cât sistemul Gardner rămâne operațional.
