COADA – MARCĂ ÎNREGISTRATĂ A EPOCII DE AUR. SECURITATEA, DESPRE ÎNFOMETAREA ȚĂRII SUB CEAUȘESCU: „MĂ LUPT CU VIAȚA, MĂ LUPT CU FOAMEA”
Într-un demers dedicat dezvăluirii adevărului, susținut de fundația Konrad Adenauer, Europa Liberă revine asupra unei amintiri colective palpabile: cozile interminabile la alimente și la orice alt lucru esențial din ultimul deceniu al comunismului românesc. Anii ’80, adesea denumiți anii FOAMEI, coincid cu perioada în care cultul personalității pentru Nicolae Ceaușescu a atins cote inimaginabile.
Țipetele copiilor se auzeau ca niște alarme profetice prin cartiere, anticipând vești deosebit de importante. Răspândirea mesajului „Vine!” zguduia comunitățile, mobilizând întreaga populație în căutarea ambalajelor și sacoșelor care zburau din feronerie pe feronerie, marcând începerea unei curse către aprovizionare.
În acele vremuri, la Alimentara se anunța freamătul unui nou lot de produse. Niciodată nu se știa exact ce avea să aducă camionul, iar oamenii experimentau un joc bizar, asemănător unei loz în plic, dar adesea cu o miză foarte serioasă. Regimul, deja în colaps, nu reușea să ofere nici măcar cele mai fundamentale necesități ale populației.
Camionul greu, care părea să se îndrepte spre cartier cu un singur scop, putea aduce orice – de la telemea la carne, până la ouă sau hârtie igienică, fiecare dintre ele fiind nu doar un produs de bază, ci un simbol al supraviețuirii. Cozile la hârtie igienică erau deosebit de apreciate, dintr-un motiv simplu – eficiența lor. Acest produs era livrat rapid, fără a necesita cântărirea sau tăierea.
De-a lungul acestor ani, cozile s-au transformat dintr-o realitate dificilă în simbolul eșecului comunismului. Lumea umilitoare a cozilor se desfășura, adesea, în spatele magazinelor, ascunsă de ochii curioșilor, dar reală pentru cei care trăiau acele momente. La Magazinul „Premial”, Luminița Săvulescu, o fostă angajată, aduce aminte de reclamele din acea vreme, laudele neîncetate aduse regimului și pregătirea minuțioasă a vânzătorilor care aveau rolul de a oferi o imagine optimistă a capitalismului de stat.
Era evident că dictatura impusă de regimul comunist nu doar că călca în picioare libertăți fundamentale, dar se îmbogățea pe seama suferințelor cetățenilor. Cozile la produse de bază deveniseră un mod de viață, un detaliu uitat de mulți alegători care proclamau că „era mai bine înainte”. Un contrast evident, având în vedere tocmai segregarea socială care se afla la ordinea zilei, prin care privilegii erau acordate doar anumitor categorii sociale.
Imediat după 1944, regimul comunist instaurat de ocupația sovietică a dus la pierderea libertăților, iar foamea a devenit un instrument politic. Vreme de zeci de ani, românii au fost nevoiți să trăiască cu rații stabilite de stat, să facă față cozii pentru orice, de la cele mai simple produse alimentare până la bunuri esențiale. Rapoartele Securității din ultimele luni ale anului 1989 ne arată dimensiunea nemulțumirii colective, un sentiment profund și generalizat, alimentat de penuria de alimente și umilința prin care au trecut cetățenii.
Astăzi, în ciuda trecerii anilor, perspectiva asupra acelei epoci este adesea distorsionată, mulți alegând să se lase pradă nostalgiilor despre vremurile de dinainte de revoluție. Este esențial ca amintirile precum cozile la alimente să nu fie uitate, pentru a nu repeta ororile unei epoci în care supraviețuirea era o luptă zilnică pe care mulți nu erau pregătiți să o ducă.
