România în 2025: Alegeri prezidențiale reluate și o țară încurcată
Anul 2025 se dovedește a fi o colecție de greutăți, încurcături și bancuri proaste, cu câteva vești bune ici și colo, pentru a satisface și pe cei mai optimiști. Consecințele anulării alegerilor prezidențiale din 2024 s-au dezvoltat treptat, iar din mai 2025, România are un nou președinte ales. Totuși, ecuația este departe de a fi finalizată. Recent, dezvăluirile din Justiție subliniază nevoia acută de eficiență în funcționarea statului.
Rețeta clasică – întrebări incomode pentru decidenți, interviuri față-în-față, muncă de teren – continuă să aducă încrederea a milioane de cititori. Redacția, desenată în stil Andy Warhol, nu pierde timpul și nici nu îl irosește pe al altora. România încheie 2025 încurcată în aceleași ițe încâlcite cu care a început anul. 2026 se preconizează a începe cu gâlceavă politică, firesc în contextul libertății de exprimare, dar și cu frica de ruși, o frică istoric justificată, și mari semne de întrebare pentru o țară de aproape 22 de ani în NATO și de aproape două decenii în Uniunea Europeană.
Decizia fără precedent a Curții Constituționale din 6 decembrie 2024 de a anula alegerile prezidențiale, câștigate în primul tur de politicianul ceaușist și prorus Călin Georgescu, rămâne neexplicată de autoritățile de la București. Românii trăiesc cu o frică viscerală de ruși, justificată de cele 12 ocupații militare asupra teritoriului românesc în ultimele trei secole, ultima dintre ele având loc între 1944 și 1958, perioadă în care comunismul a fost impus.
Afirmațiile oficialilor de azi, conform cărora „un actor statal”, adică Rusia, ar fi intervenit masiv și grav în favoarea unui dintre candidați, distorsionând competiția electorală liberă, au avut un ecou imediat. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a prezidat o ședință a consiliului prezidențial pentru societatea civilă și drepturile omului pe 9 decembrie 2025. Principalul lider al opoziției, Alexei Navalnîi, a murit într-o închisoare din zona arctică din vestul Rusiei pe 16 februarie 2024.
În noiembrie 2024, instituțiile de forță ale statului român, în frunte cu președintele de atunci Klaus Iohannis, păreau plecate de-acasă. Bilanțul celor 10 ani cu președintele Klaus Iohannis este unul trist. Cel de-al doilea mandat s-a încheiat pe 10 februarie 2024, prin demisie. Ceremonia de final de mandat a avut loc la Palatul Cotroceni pe 12 februarie 2024.
Regimul de la Kremlin nu este unul democratic, ci agresiv și dominator, sursă a războiului hibrid care lovește astăzi inclusiv democrațiile consolidate, în special susținătorii Ucrainei. Totuși, cum s-a manifestat acest război hibrid contra unei țări în care președintele este absent? Premierul, perdant în alegerile prezidențiale, a semnat pe 12 decembrie 2024 ordonanța de urgență pentru plata rapidă a deconturilor partidelor politice, în ciuda faptului că România se îndatora plătind cheltuieli curente.
O boală ciudată, această finanțare de la centru a partidelor politice parlamentare, a fost explicată de Europa Liberă în date și cifre. Legea nr. 334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, care domină politica românească de 18 ani, a fost pornită din ideea că oamenii politici fură, iar statul este corect. Boala a fost agravată de lăcomia care a ridicat plafonul cheltuielilor, prin lege, la o sumă ce trebuie să pornească de la 0,01% din PIB și poate merge până la 0,04% din PIB.
În 2025, guvernul Bolojan a tăiat subvențiile partidelor politice de două ori, o dată la rectificarea bugetară cu 17,6% și a doua oară cu 10% în ordonanța trenuleț de la finele anului. Dar este oare prea târziu? Social media este intoxicată de mesaje anti-partide, iar legăturile firești dintre comunitățile locale și organizațiile de partid au nevoie să fie construite chibzuit pentru a rezista în vremuri tulburi.
România lui 2025/2026 are multe probleme, de la cei „peste 500.000 de tineri din România care nici nu muncesc, nici nu studiază” la lipsa unei săli de concerte demne de secolul 21 în capitală. De asemenea, violența împotriva imigranților a crescut, iar românii par să evite o „nouă industrie de miliarde”, în timp ce străinii se implică.
Curtea Constituțională se va pronunța asupra reformei privind pensiile speciale ale magistraților. Problema nu este bugetară, ci ține de sentimentul de dreptate pe care magistrații sunt datori să îl transmită. Frustrarea și dezamăgirea se extind în țară, amplificate de senzorii social media programați după ora Moscovei.
În concluzie, România se află într-un moment critic, cu multe întrebări fără răspuns și o nevoie acută de încredere în conducători. Adevărul, fie că este vorba despre Revoluția Română din 1989 sau despre anularea alegerilor prezidențiale din 2024, va ieși la iveală, dar nu trebuie să rămână ascuns prea multă vreme.
