Fără clanuri la Primărie!
Nepotism – Numirea și promovarea familiei și rudelor. Într-o organizație, înseamnă că membrii familiei sunt favorizați față de ceilalți, chiar dacă nu sunt la fel de calificați sau calificați. Întreprinderile de familie, prin definiție, se bazează pe nepotism. În alte organizații contemporane, sensul nepotismului este adesea extins pentru a include orice fel de favoritism față de familia și prietenii angajaților existenți. Criticii nepotismului îl consideră o practică proastă, deoarece favorizează conexiunile în detrimentul talentului și, prin urmare, nu duce la o organizare cu adevărat meritocratică. Apărătorii nepotismului susțin că are virtutea de a produce o forță de muncă loială și de încredere. Dicționarul Oxford „Nepotismul e prezent și în democrații, și în regimuri autoritare”, spune Ana Deram, sociolog de orgine română care trăiește în Franța, acolo unde familia Le Pen urmează același traseu al rudelor devenite politicieni.
Peste ocean, în America, exemplele sunt mult mai multe și mult mai cunoscute – familiile Kennedy, Bush, Trump, Biden. Principiul este același ca în România – odată câștigată puterea de un membru al familiei, vine de la sine implicarea rudelor. Președintele John F. Kennedy și-a numit cumnatul în fruntea Corpul Păcii și pe fratele său, Robert Kennedy, procuror general. Numirea lui Robert Kennedy a fost controversată și a dus la adoptarea legii antinepotism, în 1967, cunoscută și sub numele de „Legea Bobby Kennedy”. Administrația președintelui Donald Trump a dus nepotismul la un nivel cu totul nou. A fost adesea criticat pentru rolurile pe care fiica sa, Ivanka Trump, și soțul ei, Jared Kushner, le-au jucat în calitate de consilieri.
„Chestia asta de nepotism e o treabă nesancționată de publicul american. Nu înțeleg de ce se întâmplă chestii de felul ăsta. Sunt imposibile în țările nordice, de exemplu. Orice treabă de nepotism e foarte dur sancționată. Și în Statele Unite e foarte ciudat că universitățile mari nu acceptă deloc nepotism”, spune Valeriu Nicolae, jurnalist, scriitor și activist pentru drepturile omului. Politologul Cristian Pîrvulescu proiectează nepotismul în politică în altă epocă istorică, tot în România – familia Brătianu – și explică cum se crează rețele de influență ale politicienilor în societatea românească. Totul se rezumă la bani și la accesul la resurse.
„La noi nu este vorba doar de nepotism, ci și de clientelism, în condițiile absenței competiției politice și a unei economii de piață concurențiale”, spune Cristian Pîrvulescu. Iar lipsa unei vieți economice puternice în zona rurală și a orașelor mici nu face altceva decât să prolifereze rețelele de clientelism și nepotism.
„Primarul, mai ales dacă este din partidul care deține președenția Consiliului, dispune de acces la resurse. Sunt așa numitele «partide cartel», care confederează aleși locali nu pe baze ideologice, ci pentru a facilita accesul la resurse. La noi, aceste partide funcționează însă într-un mediu politic vidat de concurență”, adaugă el. Sociologul Ana Deram vede mai în detaliu funcționarea rețelelor create de politicieni și perpetuarea acelorași oameni la conducerea comunelor, orașelor ori a județelor. Ea explică și de ce alegătorii continuă să voteze aceeași oameni.
„În teritorii restrânse, oferta e limitată (din cauza populației reduse) şi specializarea profesională, inclusiv politică, conduce la reproducere – pare mai convenabil pentru toți cei care fac deja ceva, să continue”, explică Ana Deram. „Cei care pot să facă ceva pleacă!” Iar sistemul electoral românesc e un alt factor favorizant, crede Cristian Pîrvulescu. „Sistemul electoral avantajează primarul în funcție. În mediul rural, primarul asigură distribuirea resurselor. Este, deci, șeful unei rețele clientelare care împiedică concurența, atât politică, cât și economică”, rezumă el.
Pentru teritoriile mai mari – municipii, județe – strategia politicienilor de a-și păstra electoratul e alta. „Mobilizează şi motivează rețele largi, din diverse sfere de activitate – mai ales economică, dar şi religioasă – să se identifice cu interese comune, ceea ce le permite menținerea la putere” explică sociologul Ana Deram. Cum s-ar putea schimba lucrurile? „În privința alegătorilor, totul depinde de socializare, informație accesibilă, aspirații personale, condiții de viață şi şanse reale de alegere”, susține Ana Deram.
„A interzice cuiva să participe la politica pe motiv de înrudire ar fi contrar drepturilor acelei persoane”, mai adaugă aceasta. Valeriu Nicolae crede, însă, că schimbarea trebuie să vină de la partide, în primul rând. Printr-o reformă.
„Din păcate, partidele noi nu sunt cu nimic mai bune decât partidele vechi când vine vorba de asta. Toată lumea pare că odată ce ajunge într-un fotoliu de putere se bate în cuie în fotoliul ala”, spune el. „Ai auzit tu de vreunul dintre politicienii noi care să zică «bă, uite, na, am avut două mandate, mă întorc înapoi că am priceput, mă întoc în privat». De unde? Sunt toți disperați pentru un nou mandat”, mai daugă el. „E o chestiune de educație: oamenii vor ce li se pare că e bine, ce îşi pot dori. În comunism era la fel. E nevoie de educație! De spirit critic!”, trage concluzia sociologul Ana Deram.
Europa Liberă România e pe Google News. Abonați-vă AICI.
Sursa: Europa Liberă
